Istoria interzicerii canabisului, ca și multe alte „fapte” din cultura canabisului, este puțin neclară. Societățile taoiste și musulmane timpurii au îmbrățișat mai întâi canabisul, apoi probabil au evitat utilizarea acestuia. A început să fie complet interzis în 1265 în anumite părți ale Egiptului, în mare parte ca o încercare de a controla populația sufită, care era văzută ca o clasă inferioară. Se spune că Papa Inocențiu al VIII-lea l-a interzis în 1484 din cauza asocierii sale cu păgânii. Spania a adus cânepa în America de Sud pentru producția de frânghie, dar a interzis-o în Mexic, când băștinașii au descoperit că planta poate fi folosită și pentru altceva nu doar pentru fabricarea textilelor.
Controlul canabisului
În încercarea de a controla tulburările din India colonizată la sfârșitul anilor 1700, britanicii au luat în considerare interzicerea acestei plante foarte populare. Dar Parlamentul a văzut oportunitatea de a face bani de pe urma acestei plante și a decis să taxeze canabisul și să reglementeze cultivarea acestuia, cerând fermierilor să aibă licențe guvernamentale. Schema a adus bani pentru britanici, dar piața ilegală a continuat și ea. În cele din urmă, guvernul a realizat un studiu uriaș asupra producției de canabis din India, cel mai mare din toate timpurile. A rezultat într-un raport care cere nu o interdicție, ci cultivarea centralizată.
În 1860, coloniștii albi din ceea ce este acum Africa de Sud au importat sclavi indieni prin contract, care au adus semințe de canabis cu ei. Nativii africani au îmbrățișat această practică, care se potrivea cu a lor. Europenii îngrijorați l-au scos în afara legii în 1870.
La începutul anilor 1900, atitudinea predominantă a americii față de canabis a luat o întorsătură accentuată către ilegalizarea canabisului datorită unei combinații de factori politici, culturali și financiari. Legislația care interzicea canabisul a început să apară la nivel de stat, începând cu o interdicție din Massachusetts în 1911.
Cam în același timp, atitudinile se schimbau și în Mexic. Perturbarea politică de acolo, care a dus în cele din urmă la o revoluție în 1910, a strămutat o mulțime de mexicani în sud-vestul Americii. În timp ce unii istorici spun că Mexicul era tolerant față de canabis și că atitudinile rigide din SUA au dus la prohibiție, alții spun că elitele care au preluat puterea în 1910 au asociat drogurile, inclusiv canabisul, cu soldații și criminalii. Guvernul mexican a interzis planta în 1920.
Guvernul mexican continua propaganda cum că consumul de canabis duce la violență și nebunie. Medicii și farmaciile din SUA importaseră și prescriseseră odată canabis, dar criticii au început să-i schimbe numele din ”canabis” în ”marijuana” sau ”marihuana” pentru a-și consolida asocierea cu mexicanii. Rapoartele din presă și presupușii experți au avertizat cu privire la răspândirea drogului în orașe.
Un raport din 1917 al Departamentului de Trezorerie al SUA spunea că „mexicanii și uneori negrii și albii din clasa de jos” le plăcea iarba de agrement și principala preocupare era pericolul pe care acești indivizi l-ar putea prezenta femeilor albe din clasa superioară. În 1931, revista Time a spus că se fumează canabis la greu în Harlem și New Orleans, unde și copiii erau dependenți de canabis. Nu a durat mult pentru cititorii albi să traducă Harlem și New Orleans în „oameni de culoare”. Religia, clasa și banii au fost amestecate în interzicerea canabisului de-a lungul timpului. În SUA, percepția că principalii consumatori de canabis erau imigranții, oamenii de culoare și clasa inferioară a fost folosită pentru a încuraja interzicerea canabisului.
Când a fost interzis canabisul?
Pe măsură ce americanii s-au orientat către canabis după interzicerea alcoolului în 1920, numeroase state au adoptat legi de interzicere a canabisului în următorul deceniu, inclusiv Iowa, Nevada, Oregon, Washington, Arkansas, Nebraska, Dakota de Sud și Wyoming. Un total de 19 state aveau legi care interziceau canabisul până când interzicerea consumului de alcool a fost abrogată în 1933. Dar a devenit efectiv ilegal la nivel național odată cu adoptarea Legii privind ”impozitul pe marihuana” din 1937.
Cine a interzis canabisul?
Elaboratorii și semnatarii Legii privind ”impozitul pe marihuana” din 1937 au interzis efectiv canabisul la nivel național, dar pana dintre realitatea și percepția canabisului a fost influențată mai profund în anii 1930 printr-un efort concertat a doi bărbați. Magnatul media William Randolph Hearst și Harry Anslinger, supranumit „primul țar al drogurilor din America” pentru rolul său de comisar al Biroului Federal de Narcotice, au lucrat pentru a arunca canabisul într-o lumină negativă. Colecția Hearst de ziare difuzate pe scară largă – atunci cel mai mare conglomerat media din lume – a constituit un zvon puternic prin care să răspândească dezinformarea lui Anslinger despre canabis.
De ce a fost interzis canabisul?
Se știa că Anslinger atacă public caracterul consumatorilor de canabis, inclusiv făcând remarci rasiste. El este citat pe scară largă că a spus: „Există în total 100.000 de fumători de marijuana în SUA, iar majoritatea sunt negrii, hispanici, filipinezi și animatori. Jazzul și swing-ul lor satanic sunt rezultatul consumului de marijuana. Această marijuana determină femeile albe să caute relații sexuale cu negrii și animatori.”
Hearst a tratat pozițiile lui Anslinger pe prima pagină în ziarele sale, stârnind temerile de depravare, criminalitate și un aflux de minorități care amenință sensibilitățile delicate americane.
Până în 1937, campania de propagandă americană a împletit cu succes dezinformarea și paranoia în țesutul conversației despre canabis din întreaga lume. Filmul de propagandă din 1933 ”Reefer Madness”, care îi prezenta pe fumători de canabis ca fiind sălbatici, incontrolați și aproape animale în comportamentul lor, ilustrează nivelul de inexactități din jurul percepției canabisului la acea vreme.
Împotriva recomandării Asociației Medicale Americane, ”impozitul pe marihuana” din 1937 a fost adoptată în lege la 2 octombrie a acelui an. În deceniile care au urmat, o legislație mai dură, precum Legea Boggs din 1951, care a stabilit pedepse minime obligatorii, a dus la pedepse mai stricte pentru infracțiunile legate de canabis.
Legea privind ”impozitul pe marihuana” din 1937 a fost anulată în 1969, deși în anul următor, președintele Richard Nixon a semnat Legea privind ”substanțele controlate” (CSA). CSA afirmă că canabisul nu are uz medical acceptat și include restricții care clasifică canabisul ca drog din Lista I împreună cu heroina și LSD-ul. Clasificarea canabisului din Lista I a eliminat practic cercetarea medicală și științifică. După adoptarea CSA, președintele Nixon a declarat un război oficial împotriva drogurilor în 1971, pe care l-a numit ”Comisia Națională pentru Marijuana și Abuzul de Droguri” în anul următor și a înființat ”Drug Enforcement Administration” (DEA) în 1973.
De altfel, Comisia Națională pentru Marijuana și Abuzul de Droguri a recomandat eliminarea tuturor pedepselor pentru posesia și consumul personal, potrivit New York Times. Evident, acea recomandare a fost ignorată.
Președintele Reagan a reînnoit apelul la un război împotriva drogurilor în 1982, subliniind o politică strictă de toleranță zero care a dus la supraaglomerarea închisorilor în toată țara și la crearea unor legi de pedepse minime obligatorii. De la începuturile sale în 1971, războiul împotriva drogurilor a costat Statele Unite mai mult de 1 trilion de dolari și este considerat pe scară largă a fi un eșec economic și penal.
În ciuda efortului de decenii de a denigra canabisul și consumatorii săi, percepția asupra acestuia continuă să se schimbe, două treimi dintre cetățenii americani susținând legalizarea canabisului, conform statisticilor din 2019 ale Centrului de Cercetare Pew. În timp ce eforturile de legalizare a canabisului au avut succes în țări precum Uruguay și Canada, precum și în părți din SUA și Australia, planta rămâne ilegală în cea mai mare parte a lumii.
Istoria canabisului ne arată că această plantă este printre noi de când lumea. A fost blamată, îmbrățișată, legală, interzisă și iar acceptată.
Sper doar ca într-o bună zi, omenirea să vadă adevărata față a acestei plante deși știu că mereu va fi un Randolph sau Anslinger să arunce canabisul într-o lumină negativă.
Referințe:
Stoa, Ryan. “A Brief Global History of the War on Cannabis.” MIT Press Reader, January 23, 2020.
Veldman, Maurice. “Cannabis in South Africa – Laws, Use, and History.” Sensi Seeds, January 21, 2021.
Thompson, Matt. “The Mysterious History Of ‘Marijuana.'” NPR, July 22, 2013.
Miller, Joshua. “It’s official: Marijuana is legal in Massachusetts.” Boston Globe, December 14, 2016.
Waxman, Olivia. “The Surprising Link Between U.S. Marijuana Law and the History of Immigration.” Time, April, 20, 2019.
Wharf, Barney. “High Points: An Historical Geography of Cannabis.” Geographical Review, vol. 104, no. 4, Oct. 2014, pp. 414–438.
Winter, Paul. “A Brief History of Marijuana Prohibition” www.marijuana.com, July 15, 2016.
Kennedy, Paul. “Nearly 500 Seized in Narcotics Raids Across the Nation” The New York Times, January 5, 1952.
Pollack, Hannah. “Increasing Percentages of Americans are Ready for Legal Marijuana.” The Harris Poll, May 2015.
Activist social în lupta pentru legalizarea canabisului medicinal în România.
- Cupe de canabis: trecut, prezent și viitor - 05/01/2025
- Cum lucrează împreună canabisul și cafeaua - 01/01/2025
- Canabisul: cum, când și cu cine - 14/12/2024
