Chiar dacă canabisul a fost cultivat periodic în Europa în diverse scopuri – cum ar fi pentru frânghie, pânză și ulei – de câteva milenii, interesul pentru efectele psihoactive s-a dezvoltat pentru prima dată în Occident aproape simultan, în câteva decenii, în Franța, Marea Britanie și SUA la mijlocul secolului al XIX-lea (Jay 2011:73–104). Primii cercetători occidentali au observat ocazional că, deși cineva aflat sub influență poate părea pasiv și ca și cum ar fi adormit, mintea lor s-ar putea totuși să treacă cu o mie de fantezii, visând, dar fără să doarmă, „un véritable état de rêve, mais de rêve sans sommeil!” (Moreau de Tours 1845:37).
Efectele generale ale canabisului
Numeroase studii asupra efectelor canabisului au fost publicate încă de la mijlocul secolului al XIX-lea. Unul dintre cele mai cuprinzătoare ale erei moderne este studiul fundamental al lui Tart (1971); mai recent, printre multe alte publicații, alte observații pertinente și cercetări privind efectele sunt furnizate de Abel și colab. (1973), Earlywine (2002:67–119; 2005) și Curran și Morgan (2016).
În zilele noastre, efectele generale ale canabisului sunt, desigur, în general bine cunoscute.
Efectele obișnuite, familiare, includ vise mai puțin vii, creșterea apetitului și a setei, hilaritate, mulțumire, memorie pe termen scurt diminuată, imaginație îmbunătățită, timpi de reacție mai lenți la stimuli externi și ocazional dificultăți – sau probabil doar reticență – în menținerea concentrării asupra unei sarcini speciale.
Unii spun că unele soiuri un efect ușor „psihedelic”, cu consecința că starea de spirit dominantă, înclinația și dispoziția consumatorului sunt în general exagerate sau îmbunătățite. Cineva care se simte psihotic, paranoic, somnoros sau lipsit de înclinație spre muncă poate experimenta o îmbunătățire a acestor sentimente. Pe de altă parte, un peisaj, o sarcină creativă, sex, un film sau muzică (în special) pot deveni total absorbante. Moreau de Tours (1845:71–92) dedică o mare parte a cărții sale experiențelor sale muzicale. Senzațiile de gust, miros, sunet și atingere sunt de obicei accentuate. Intimitatea cu mediul natural poate fi profundă.
Problema reacțiilor psihotice la canabis a fost explorată pe larg (vezi, de exemplu, Kaplan 1973; Curran și colab. 2016; Morrison și colab. 2016); problema a fost din nou abordată mai recent de Di Forti et al. (2019). Acest ultim studiu indică faptul că este vorba de canabisul cu concentrație mare de THC – unele tulpini nu posedă practic deloc CBD (Lee 2012:364) – care tinde să inducă reacții psihotice la unii oameni, mai mult decât soiurile mai slabe. Tulpinile de canabis cu CBD adecvate, care pot contracara efectul THC-ului, nu par să fie implicate în reacțiile psihotice în același grad.
Doze mari de canabis
Majoritatea consumatorilor de canabis, în special începătorii, au experimentat ocazional puternice ale canabisului; dar aceasta nu este norma pentru consumatorii medii care folosesc o doză mai mică decât excesivă. Cu toate acestea, poate de la sine înțeles că oamenii au sensibilități și reacții foarte diferite la diferite plante psihoactive și medicamente în general, în funcție de genetica lor inerentă, starea de spirit actuală, dieta și temperamentul psihologic predominant.
Este bine cunoscut faptul că efectul general al canabisului, în mai puțin de „doze eroice”, este de obicei, ca stare generală, ușor soporifer. „Dozele eroice” de canabis, induse prin consumul de câteva grame, îl lasă de obicei pe consumator „prins de pământ”, până când apare un somn profund. Dozele mari pot induce tot felul de fantezii asemănătoare viselor înainte de somn.
Cu toate acestea, atunci când discutăm despre stări neobișnuite de conștiință și „halucinații”, este important să facem distincția între halucinațiile „autentice” și ceea ce s-ar putea numi experiențe de „realitate îmbunătățită”. Medicamentele din familia de plante Solanaceae (solanacee) – care include henbane, datura, mandrake și belladonna – conțin atropină și scopolamină, compuși care pot induce halucinații adecvate oamenilor sau lucrurilor care nu există deloc. În mod distinctiv, așa cum a raportat Charles Baudelaire (1969 [1860]:221) în secolul al XIX-lea și comentat de de Ropp (1957:72), „halucinațiile” produse de hașiș nu sunt halucinații „adecvate”, ci mai degrabă o îmbunătățire a senzaţiilor şi percepţiilor afectate de imaginaţie.
Efectele canabisului asupra studenților și profesorilor
Într-un studiu, desigur mic, dar totuși pertinent, al studenților de la două universități mici din SUA, Hogan și colab. (1973:109) au observat că consumatorii de canabis, în comparație cu neutilizatorii, sunt mai pricepuți din punct de vedere social, au o gamă mai largă de interese, sunt mai aventuroși și mai preocupați de sentimentele celorlalți; (deși acesta a fost un studiu al studenților la sfârșitul anilor 1960.)
Interesant este că în dezbaterea amplă despre canabis între imamii din lumea musulmană din secolele XIII-XVI, s-a observat că consumul de canabis nu părea să împiedice neapărat funcțiile sau capacitățile intelectuale ale unui profesor de facultate, chiar dacă aspectul său general era deosebit de diferit (Rosenthal 1971:84).
Canabisul ca „instrument de intimitate”
Poate că una dintre cele mai bune modalități de a caracteriza efectele generale ale oricărei substanțe ar putea fi să ne gândim la ea ca pe un potențial „instrument al intimității”, oferind o mai mare intimitate cu sine, cu o altă persoană, cu mediul general sau cu trăsăturile specifice ale cuiva, mediul cuiva, cum ar fi sunetul sau aspectul vizual al ceva. Aș sugera că printre cele mai intime experiențe pe care le putem avea sunt experiențele „mistice” și sexul. Cu toate acestea, în mod paradoxal, canabisul poate duce și la retragerea de la orice fel de interacțiune sau implicare cu alte persoane; o călătorie retrasă, interioară.
Trăsături generale ale experienței mistice
În ”The Varieties of Religious Experience”, publicată pentru prima dată în 1902, William James a prezentat pentru prima dată o definiție a misticismului care a luat în considerare și experiențele bazate pe substanțe. În această carte, James (1985:380–382) definește patru semne ale experienței mistice: (1) inefabilitate, (2) calitate noetică (a revelațiilor/adevărului ascuns), (3) efemeritate și (4) pasivitate. Deși de atunci au fost publicate numeroase alte definiții ale experienței mistice/religioase, criteriile lui James sunt încă printre cele mai frecvent acceptate (Dupré 2005:6341). Aceste criterii, aș sugera, se aplică destul de bine experiențelor pe care oamenii le au ocazional cu canabis în circumstanțe favorabile.
Ceea ce am numit „gândire asociativă” este un alt semn distinctiv al experienței mistice (Clark 2020:77–102) și tipic al ”beției de canabis”, în diferite grade. Lanțurile succesive de raționament cauză-efect pot fi înlocuite de asocieri între ceea ce, în conștiința sobră, poate să nu pară a fi în mod deosebit legat. La extrem, dar relativ rar, poate apărea sinestezia. Gândirea asociativă poate duce la o creativitate sporită, în special în muzică.
Canabisul și experiența mistică
Există, desigur, adâncimi foarte diferite ale experienței mistice, de la asocieri ușoare sau trecătoare până la transă; și, de asemenea, trebuie subliniat faptul că mulți oameni pot folosi canabis pentru o viață întreagă, dar dacă psihologia lor personală nu este atât de înclinată, este posibil să nu aibă niciodată niciun fel de „experiență mistică”.
Efectul așa zis ”ușor psihedelic” al canabisului are ca rezultat un alt sens al timpului, care, în special de la doze mari, pare să încetinească timpul. S-a observat de mulți comentatori (de exemplu, Zaehner 1972:7) că sensul „opririi” timpului este un numitor comun al aproape tuturor formelor de misticism. O componentă vitală a experienței mistice este că mintea și corpul devin complet nemișcate și meditative.
Această „oprire” a activității permite un grad mai concentrat sau mai ridicat de percepție, astfel încât cineva poate fi capabil să citească starea mentală sau psihologică a altuia mai clar decât atunci când este treaz; cineva poate avea senzația că „al treilea ochi” al cuiva este deschis și vede „în spatele vălului”, poate percepând oamenii ca actori sau personaje dintr-un teatru. S-ar putea presupune că acest tip de experiență de „înțelegere spirituală” a condus la venerația față de canabis de către unele secte religioase din Asia de Sud, cum ar fi devotații zeului Śiva, unele secte ale lui Sūfi și Nihangi a soldaților sikh din Punjab.
Concluzie
În ceea ce privește efectele canabisului asupra societății în general, s-ar putea argumenta că problemele psihologice și de mediu care decurg dintr-un divorț parțial — sau „distanțare” — de alți oameni și natură pot fi abordate cu succes doar printr-un sentiment mai profund de intimitate cu noi înșine, cu ceilalți și mediul nostru. Învățarea de a deveni în general mai intim prin diferite tipuri de experiențe ar putea fi o modalitate viabilă de a aborda practic unele dintre problemele umanității.
Activist social în lupta pentru legalizarea canabisului medicinal în România.
- Revoluția îmbrăcămintei din cânepă - 06/12/2024
- Plante și ciuperci care conțin canabinoizi - 02/12/2024
- Tranziția nutrienților de la faza vegetativă la faza de înflorire - 03/11/2024
