Read Time:6 Minute, 4 Second

Sistemul endocanabinoid (ECS) joacă un rol crucial în menținerea homeostaziei fiziologice în organism. Deficiența de endocanabinoizi este un concept relativ nou care sugerează că unii oameni pot avea o deficiență în sistemul lor endocanabinoid, ceea ce ar putea duce la diferite probleme de sănătate. Ideea deficitului de endocanabinoid a fost propusă pentru prima dată de dr. Ethan Russo, neurolog și cercetător în canabis, în 2004. De atunci, cercetările în acest domeniu au fost limitate, dar au stârnit interes în comunitatea medicală.

Conceptul de deficit de endocanabinoizi se bazează pe ideea că sistemul endocanabinoid poate juca un rol în mai multe afecțiuni medicale, inclusiv migrene, fibromialgie, sindrom de colon iritabil și alte tulburări de durere cronică. Cercetările au arătat că sistemul endocanabinoid este implicat în modularea durerii, inflamație și răspunsuri la stres, dar la unii indivizi, lipsa unui ECS funcțional poate declanșa aceste condiții.

 

Ce este sistemul endocanabinoid?

Sistemul endocanabinoid este o rețea complexă de semnalizare biologică care joacă un rol vital în menținerea homeostaziei sau stabilității interne a organismului. ECS este implicat în diferite procese fiziologice, inclusiv:

  • pofta de mâncare și digestia
  • metabolism
  • recunoașterea durerii
  • inflamație și alte răspunsuri ale sistemului imunitar
  • dispoziție
  • învăţare şi memorie
  • somn
  • funcția sistemului cardiovascular

 

Endocanabinoizii sunt canabinoizii naturali ai corpului care se leagă de receptorii de canabinoizi din ECS. Corpurile noastre produc molecule numite endocanabinoizi, similare structural cu moleculele din planta de canabis, pentru a stimula acești receptori.

 

Acești receptori sunt etichetați receptori CB1 și CB2. Receptorii CB1 se găsesc în principal în creier și în sistemul nervos central, receptorii CB2 se găsesc mai ales în organele periferice (în special în celulele imune). Endocanabinoizii se leagă de acești receptori, producând rezultate diferite în funcție de ce endocanabinoizi se leagă de receptorul respectiv. De exemplu, endocanabinoizii se pot lega de un receptor CB1 pentru a calma durerea.

Cei doi endocannabinoizi cheie identificați până în prezent sunt:

  • Anandamida (AEA)
  • 2-arahidonoilglierol (2-AG)

 

Se crede că anandamida reglează circuitele de recompensă ale creierului, ceea ce duce la supranumita „molecula beatitudinii”. Se crede că joacă un rol în modul în care experimentăm efectele euforice ale anumitor medicamente.

2-AG joacă un rol cu totul diferit și se crede că influențează emoția și cogniția, printre altele. Oamenii de știință de la Universitatea din Tokyo au descoperit că nivelurile ridicate de 2-AG pot reduce apariția convulsiilor.

 

Ce este deficitul de endocanabinoid?

Deficiența de endocanabinoizi este un concept relativ nou propus pentru prima dată în 2004 de dr. Ethan Russo, neurolog și cercetător de canabis.

Termenul descrie o afecțiune în care sistemul endocanabinoid este incapabil să producă destui endocanbinoizi naturali – și, deși încă nu este o afecțiune medicală recunoscută oficial, există dovezi semnificative în sprijinul existenței sale.

Se spune că deficiența apare atunci când ECS este în afara homeostaziei, ceea ce se poate întâmpla din mai multe motive:

  • Corpul nu produce suficienți endocanabinoizi
  • Există prea multe enzime în ECS, provocând o descompunere mai rapidă a endocanabinoizilor
  • Comunicarea dintre endocanabinoizi și receptori este defectuoasă, determinând creierul să se lupte să proceseze semnalele de la neurotransmițători.

Russo a emis ipoteza că funcționalitatea scăzută a ECS este la baza mai multor condiții, în principal:

 

  • Migrene
  • Sindromul colonului iritabil
  • Fibromialgie
  • Depresie clinică

 

Russo s-a bazat parțial pe faptul că aceste patru afecțiuni apar adesea ca un grup de simptome la pacienții care prezintă deficiență de endocanabinoizi. Studiile care au urmat lucrării lui Russo din 2004 păreau să susțină acest lucru și vor continua să lege deficiențele de endocanabinoizi cu o serie de alte afecțiuni, inclusiv epilepsia, autismul și PTSD.

Cercetările în acest domeniu au fost limitate, dar au stârnit interes în comunitatea medicală. Oamenii de știință au identificat anumite mutații în secvențele de aminoacizi care codifică receptorii de canabinoizi, precum și în enzimele metabolice responsabile de reglarea nivelului de canabinoizi. Dovezile sugerează că variantele genetice pot predispune anumite persoane la anumite boli.

 

Cauzele deficitului de endocanabinoizi

Deficiența de endocanabinoizi poate fi cauzată de diverși factori, inclusiv genetica, stilul de viață și dieta. Obiceiuri precum dieta proastă, lipsa somnului, lipsa exercițiilor fizice și abuzul de droguri sunt toate markeri identificabili în cauzarea stresului cronic, care poate, la rândul său, să epuizeze tonusul endocanabinoid. Rezultatul este o susceptibilitate crescută la anumite afecțiuni. Pe frontul genetic, studiile au arătat că mutațiile în genele responsabile de producerea, degradarea și transportul endocanabinoizilor pot duce la niveluri mai scăzute de endocanabinoizi în organism.

Dieta este un alt factor important în menținerea unui ECS sănătos. Studiile au arătat că o dietă bogată în acizi grași omega-3 poate ajuta la stimularea producției de endocanabinoizi. Pe de altă parte, o dietă bogată în grăsimi saturate și zahăr poate duce la o scădere a producției de endocanabinoizi.

 

Simptomele deficitului de endocanabinoizi

Simptomele deficitului de endocannabinoizi pot varia în funcție de individ. Unele dintre cele mai comune simptome ale deficienței de endocannabinoizi includ durerea cronică, migrenele, anxietatea și depresia. Deficiența clinică de endocanabinoizi este dificil de diagnosticat, deoarece, deși există teste pentru măsurarea nivelurilor de encodanabinoizi din organism, niciuna dintre acestea nu este supusă procedurilor medicale oficiale. Din acest motiv, deficiența clinică de endocanabinoizi rămâne o teorie, deși una cu unele studii în spate.

Durerea cronică este printre cele mai comune simptome ale deficitului de endocanabinoizi. Endocanabinoizii sunt implicați în reglarea percepției durerii, iar nivelurile scăzute de endocanabinoizi pot duce la afecțiuni cronice de durere. Migrenele sunt un alt simptom comun al deficienței de endocanabinoizi, deoarece endocanabinoizii sunt implicați în reglarea fluxului sanguin, iar nivelurile scăzute de endocanabinoizi pot duce la migrene.

Anxietatea și depresia sunt, de asemenea, simptome comune ale deficitului de endocanabinoizi. Endocanabinoizii sunt implicați în reglarea dispoziției, iar nivelurile scăzute de endocanabinoizi pot duce la anxietate și depresie.

 

Concepții greșite comune despre deficitul de endocanabinoizi

Există mai multe concepții greșite comune despre deficitul de endocanabinoizi care trebuie abordate. Una dintre cele mai frecvente concepții greșite este că deficitul de endocanabinoizi este o afecțiune care afectează doar consumatorii de canabis. În timp ce consumul de canabis poate duce la o scădere temporară a producției de endocanabinoizi, deficitul de endocanabinoizi nu este exclusiv pentru consumatorii de canabis.

O altă concepție greșită comună despre deficitul de endocanabinoizi este că este o afecțiune rară. Deși mai sunt multe de învățat despre deficiența de endocanabinoizi, studiile au arătat că poate fi mai frecventă decât se credea anterior.

De asemenea, nu este adevărat că, dacă cineva are o deficiență de endocanabinoizi, aceasta nu poate fi tratată. Suplimentarea cu canabinoizi exogeni, cum ar fi CBD-ul și THC-ul, poate ajuta la rezolvarea problemei. Acest lucru funcționează prin asistarea expresiei endocanabinoizilor în creier și creșterea nivelurilor de 2-AG, prevenind descompunerea acestora.

În cele din urmă, există o concepție greșită comună conform căreia suplimentarea cu canabinoizi exogeni este singura modalitate de a aborda deficiența de endocanabinoizi. Deși suplimentarea cu canabinoizi exogeni poate fi utilă pentru unele persoane, există și alte modalități de a susține un ECS sănătos, cum ar fi prin exerciții fizice, dietă și tehnici de reducere a stresului. Se crede că o dietă bogată în alimente bogate în nutrienți poate ajuta.

 

 


Referințe:

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/24977967/

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/15159679/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3378782/

https://ajp.psychiatryonline.org/doi/10.1176/appi.ajp.2021.21111138


Distribuie și tu:

Leave a Comment