Rădăcinile plantelor sunt importante, chiar dacă de cele mai multe ori nu se pot vedea. Ele oferă sprijin și resursele necesare pentru ca planta să crească și să supraviețuiască. Rădăcinile au, de asemenea, relații cu microorganismele care pot afecta sănătatea plantei. Înțelegerea modului în care rădăcinile interacționează cu aerul, apa, nutrienții și microorganismele poate ajuta la îmbunătățirea sănătății și creșterii plantei.
Rizosfera
Rizosfera este zona din jurul rădăcinilor unei plante. Include rădăcinile, solul în care se află și toate viețuitoarele găsite acolo. Este o zonă foarte diversă, cu o mulțime de organisme diferite care trăiesc acolo, cum ar fi bacterii, ciuperci, viermi, acarieni și insecte.
Toate aceste organisme interacționează între ele prin schimbul de substanțe chimice diferite, cum ar fi nutrienți, hormoni și compuși organici. Această interacțiune poate fi competitivă, cooperativă sau comunicativă.
Obținerea nutrienților
Rădăcinile sunt principala modalitate prin care plantele obțin nutrienți din sol. Cantitatea de nutrienți pe care o pot obține depinde de dimensiunea rădăcinilor lor, de condițiile mediului și de modul în care interacționează cu microorganismele.
Microorganismele ajută plantele să obțină nutrienți în diferite moduri:
- Bacteriile pot schimba azotul din sol într-o formă pe care plantele o pot folosi.
- Microbii pot schimba fosforul din sol, astfel încât plantele să-l poată folosi.
- Bacteriile pot ajuta plantele să obțină mai mult potasiu, ceea ce poate duce la o creștere mai bună a culturilor.
- Ciupercile pot descompune rocile și pot face oligoelemente precum fierul disponibil pentru plante.
Micorize
Micorizele arbusculare sunt un tip de ciupercă care ajută la creșterea plantelor de canabis. Ciuperca și planta se ajută reciproc lucrând împreună. Ciuperca primește carbohidrați din plantă, iar planta primește nutrienți din ciupercă. Ciuperca trimite fire subțiri numite hife care cresc în rădăcinile plantei și în sol.
Acest lucru permite plantei să absoarbă mai multă apă și substanțe nutritive. Într-un ecosistem de sol sănătos, hifele diferitelor tipuri de ciuperci pot conecta diferite plante împreună, permițându-le să împartă resurse și să comunice între ele. Aceste hife subțiri pot ajunge și în locuri din sol pe care rădăcinile plantelor nu le pot găsi. Unele micorize chiar eliberează enzime care pot ucide dăunătorii din sol.
Suprimarea agenților patogeni
Microorganismele pot ajuta la protejarea plantelor de dăunători și boli în mai multe moduri:
- Concurează cu microorganismele dăunătoare pentru resurse și spațiu de locuit atunci când condițiile sunt favorabile.
- Atacă și ucide dăunători, cum ar fi nematodele, insectele și alte microorganisme dăunătoare.
- Eliberează substanțe chimice care pot inhiba creșterea agenților patogeni.
- Stimulează imunitatea propriei plante prin semnalizarea hormonală.
Bioprotectori
În culturile comerciale, nu puteți folosi pesticide și fungicide chimice.
Bioprotectorii sunt organisme vii sau produsele lor secundare care pot ajuta la protejarea plantelor de canabis de boli. Inoculantele micorizale, un tip de ciupercă, s-au dovedit a fi eficienți în controlul bolilor la canabis.
Aceste organisme trebuie să fie în contact direct cu rădăcinile plantei și sunt aplicate atunci când planta este transplantată pentru prima dată. Inoculantele care conțin o varietate de organisme au șanse mai mari de a avea succes, deoarece lucrează împreună. De asemenea, cultivatorii ecologici pot crea soluri vii folosind compost de bună calitate, care conține multe microorganisme benefice.
Compost
Composturile de calitate sunt pline de nutrienți și de multe tipuri diferite de microorganisme. Compostul poate ajuta la îmbunătățirea solului, la păstrarea și schimbul de nutrienți. O modalitate de a măsura acest lucru este să analizăm raportul carbon/azot.
Microorganismele au nevoie de aproximativ 20 de părți de carbon pentru fiecare parte de azot. Compostul cu un raport sub 20 are suficient azot pentru a fi folosit de microorganisme. Compostul cu un raport peste 30 nu este la fel de bun. Compostul ar trebui să miroasă bine; dacă miroase urât înseamnă că condițiile nu sunt potrivite și microorganismele nu își pot face treaba corect.
Pământ viu
Solurile vii sunt ecosisteme sănătoase și productive pentru plante. Sunt făcute din compost care conține microorganisme benefice, nutrienți și alte materiale utile. Aceste soluri au o structură bună care permite echilibrul corect al aerului și apei, iar condițiile sunt bune pentru ca microorganismele să prospere.
Plantele pot schimba condițiile solului pentru a ajuta microorganismele de care au cea mai mare nevoie. Acest lucru se realizează prin eliberarea de substanțe chimice speciale din rădăcini care furnizează nutrienți și modifică pH-ul solului. Analizele de laborator pot oferi informații despre componența chimică a acestor soluri. Cantitățile de nutrienți diferiți sunt mai importante decât cantitatea totală de nutrienți.
Fertilitatea solului
Compostul poate adăuga o mulțime de nutrienți pământului pentru ghivece, dar plantele de canabis au nevoie de multă hrană. De asemenea, microorganismele au nevoie de o varietate de alimente pentru a rămâne sănătoase. Făinile proteice precum făina de alge și făina de lucernă pot fi adăugate în sol. Sunt uscate și uneori fermentate pentru a le face mai ușor accesibile pentru microorganisme.
În sol pot fi adăugate și praf de rocă și minerale, dar plantelor le este nevoie de mult timp pentru a le putea folosi. Aceste alimente pot fi adăugate în solul pentru ghivece și date plantelor în momente diferite în timpul creșterii lor.
Furajele lichide organice sunt o modalitate rapidă de a oferi plantelor nutrienții de care au nevoie, dar sunt și cea mai scumpă opțiune. Este important să nu le folosiți cu un sistem de irigare deoarece pot crea o acumulare de microorganisme în sistem, ceea ce poate cauza probleme.
Horticultură convențională
În grădinăritul tradițional, mediile de înrădăcinare sunt materiale care oferă o structură pentru creșterea rădăcinilor plantelor. Unele exemple includ rockwool, nucă de cocos și amestecuri fără sol. Aceste materiale nu furnizează nutrienți, astfel încât sărurile nutritive sunt adăugate în apa de irigare pentru a hrăni plantele.
Este important să monitorizați aciditatea (pH) a soluției nutritive, deoarece, dacă este prea acidă, este posibil ca plantele să nu poată absorbi nutrienții. În timp ce aceste sisteme pot crește plantele rapid și eficient, ele nu au multe microorganisme. Adăugarea de microorganisme în sistem poate ajuta la umplerea acestui gol și la prevenirea preluării agenților patogeni.
Hidroponia
Plantele de canabis cultivate în sisteme hidroponice pot îmbolnăvi planta cu cea mai comună boală numită putregaiul rădăcinilor. Acesta este momentul în care rădăcinile devin lipicioase și decolorate. Acest lucru poate îmbolnăvi plantele sau chiar le poate ucide. Dacă apa este împărțită între plante, aceasta poate răspândi boala cauzată de speciile Fusarium și Pythium. Odată ce acești agenți patogeni ajung la rădăcini, e foarte greu de scăpat de ei. Uneori adăugarea de microorganisme în apă poate ajuta la prevenirea creșterii algelor și la controlul bolii.
Pentru a controla boala, este important să păstrați lumina departe de apă și să monitorizați temperatura și nivelul de oxigen al apei. Apa rece are mai mult oxigen, dar pe măsură ce apa se încălzește, nu poate reține atât de mult oxigen, ceea ce face ca plantele să primească oxigen mai greu și crește riscul de îmbolnăvire.
Oxigenul rădăcinilor
Plantele au nevoie de oxigen pentru a crește și a fi sănătoase. Există diferite materiale care pot fi adăugate în sol sau amestecuri fără sol pentru a vă asigura că rădăcinile au suficient oxigen.
Mușchiul de turbă este bun la reținerea apei și la scurgerea acesteia, dar este acid și poate deveni dificil de reudat când se usucă.
Nuca de cocos este făcută din fibrele cojilor de nucă de cocos și are pH neutru și reține bine apa.
Perlitul este un tip de sticlă vulcanică care este încălzită pentru a o face să se extindă și este folosită pentru aerarea solului. Alte materiale care pot fi folosite pentru aerare includ vermiculit, piatră ponce și coji de orez. Cantitatea de oxigen din apa de irigare afectează și creșterea plantelor. Pe lângă controlul temperaturii apei, nivelurile de oxigen dizolvat pot fi crescute prin utilizarea tehnologiei de tratare a apei cu nanobule.
Germinare
Când o sămânță începe să crească, primul lucru care iese din sămânță este rădăcina.
Rădăcina crește în jos în sol. Vârful rădăcinii este protejat de un capac de rădăcină care este înlocuit în mod constant pe măsură ce rădăcina se deplasează prin sol. Vârful rădăcinii are diferite zone pentru diviziunea celulară, alungire și specializare. Meristemul rădăcinii este zona cea mai apropiată de vârf unde celulele se divid rapid. Aceste celule se întind apoi pentru a face rădăcina să crească și apoi devin diferite tipuri de celule radiculare la un centimetru de vârf.
Rădăcina are un strat exterior de celule numit epidermă, care acoperă părțile interioare ale rădăcinii responsabile de transportul apei și nutrienților. Capacul rădăcinii și celulele epidermice secretă un slime care ajută rădăcina să se miște prin sol, o ajută să absoarbă nutrienții și ajută la menținerea intactă a structurii solului.
Clonarea
Plantele de canabis sunt adesea cultivate din butași (clone) în loc de semințe. Acest proces necesită o umiditate, temperatură și un flux de aer specific pentru a preveni bolile. Clonele și răsadurile sunt deosebit de vulnerabile la atenuarea bolii în stadiile incipiente de creștere. Această boală se caracterizează prin prăbușirea plantei la linia solului și se poate răspândi rapid în ghivece.
Atenuarea bolii este cauzată de diferite ciuperci și oomicete, cum ar fi speciile Botrytis, Fusarium și Pythium. Acești agenți patogeni pot lucra împreună pentru a dăuna plantelor și pentru a crea condiții care susțin boala. Anumite microorganisme, cum ar fi Bacillus ubtilis, Streptomyces lydicus și Tricoderma harzianum, s-au dovedit a fi eficiente în controlul atenuării bolii.
Acești bioprotectori pot fi aplicați pe mediul de înrădăcinare pentru a ajuta la protejarea plantelor.
Microorganisme benefice
Solul găzduiește o varietate de animale mici, cum ar fi microartropodele, nematodele și insectele în diferite stadii de viață. Nematodele sunt un tip de vierme minuscul, dintre care unii pot dăuna rădăcinilor plantelor. Un tip de nematod numit Steinernema feltiae poate fi folosit pentru a controla tripsul și larvele.
Acești nematozi intră în dăunători și eliberează bacterii care îi ucid. Nematozii se înmulțesc apoi în corpul dăunătorului pentru a-și finaliza ciclul de viață. Nematozii sunt de obicei aplicați în apa de irigare după trecerea printr-un filtru de nisip.
Un alt tip de acarien numit acarieni Hypoaspis poate fi, de asemenea, folosit pentru a controla tripsul și larvele. Ele sunt răspândite pe suprafața solului. Afidele rădăcinilor sunt un dăunător comun și dificil în cultivarea canabisului. Furnicile le vor aduce adesea la plante pentru a se hrăni cu miere și azot. Speciile Metarhizium de ciuperci entomopatogene (uciderea insectelor) sunt una dintre puținele modalități eficiente de a controla acest dăunător.
Dezvoltarea rădăcinilor
Pe măsură ce rădăcina principală crește, alte rădăcini mai mici încep să crească din ea ca răspuns la semnalele de la vârful rădăcinii. Aceste rădăcini mai mici vor crește și mai multe rădăcini până când solul este umplut cu o rețea de rădăcini.
Firele de păr radiculare sunt extensii minuscule ale celulelor epidermice care cresc de-a lungul rădăcinilor, ceea ce mărește suprafața pentru a ajuta la absorbția apei și a mineralelor. Utilizarea ghivecelor care permit aerului să circule este recomandată pentru toate etapele de creștere a plantelor, deoarece permite solului să se usuce mai mult între udari, ceea ce poate îmbunătăți structura rădăcinilor prin tăierea vârfurilor rădăcinilor și încurajând creșterea mai multor rădăcini mai mici.
După transplantare, cel mai bine este să lăsați solul să se usuce cât mai mult posibil înainte de a uda din nou. Acest lucru poate dura câteva zile în soluri organice. Acest lucru va încuraja rădăcinile să se răspândească și va ajuta la menținerea unui echilibru bun de aer și apă în sol. Un sistem puternic de rădăcină ajută plantele mici să crească bine atunci când sunt transplantate.
Echilibrul apei
În timpul fotosintezei, plantele iau dioxid de carbon și eliberează oxigen și vapori de apă.
Acest proces se numește transpirație și trage apa prin plantă. Plantele pot controla acest schimb prin deschiderea și închiderea unor mici deschideri pe frunze numite stomate, care sunt controlate de celulele de gardă. De asemenea, plantele forțează apa în sus printr-un proces numit presiunea rădăcinii, care se bazează pe mișcarea apei printr-un gradient de concentrație, care este afectat de nivelul de sare din sol.
Când solul este uscat și sărat, planta trebuie să muncească mai mult pentru a absorbi apa. Accesul la apă este crucial pentru toate ființele vii, iar plantele au dezvoltat răspunsuri puternice la semnalele de secetă, cum ar fi reproducerea mai multor semințe sau chiar omorârea propriilor frunze pentru a conserva apa.
Aceste răspunsuri pot fi utilizate și în managementul culturilor, permițând în mod intenționat solului să se usuce mai mult, ceea ce poate direcționa planta să se reproducă sau să conserve apa.
Irigare eficientă
În cultura tradițională, irigarea este asigurată de mai multe ori pe zi și de fiecare dată, aproximativ 20% din apă este drenată pentru a îndepărta excesul de sare din sol. În sistemele organice de sol, prea multă apă de irigare poate spăla nutrienții importanți și trebuie menținută la minimum. Programul de irigare trebuie conceput pentru a asigura o hidratare uniformă, fără a permite apei să curgă prin sol prea repede.
Prima irigare a zilei ar trebui să fie scurtă și, pe măsură ce ziua trece, se poate programa o irigare mai lungă când solul a absorbit apă și s-a extins. Udarea ar trebui să aibă loc dimineața ori de câte ori este posibil pentru a permite solului să se usuce peste noapte și pentru a reduce umiditatea. Adăugarea unui strat de mulci deasupra solului poate îmbunătăți, de asemenea, dinamica irigației.
Când încercați să uscați solul, planta ar trebui să fie aproape de ofilire înainte de a uda din nou. Cel mai bun mod de a determina cât de mult se poate usca solul este să rețineți apa de la un număr mic de plante până când acestea încep să cadă și apoi să cântăriți ghivecele.
Gând final
Solurile pot fi testate pentru a determina cantitatea și tipurile de microbi prezenți, precum și rolurile acestora în ecosistem. Acest lucru se realizează prin analiza ADN-ului, a biomarkerilor specifici și a altor tehnici de laborator.
Cu toate acestea, majoritatea microorganismelor din sol nu au fost încă studiate și poate fi o provocare să extragem informații utile despre sănătatea solului din aceste teste. Cel mai eficient mod de a înțelege modul în care diferitele intrări din sol vor afecta creșterea plantelor este prin efectuarea de experimente de creștere a plantelor.
Activist social în lupta pentru legalizarea canabisului medicinal în România.
- Plasturi CBD – contraindicații, beneficii și utilizare - 06/04/2025
- Păstrarea calității și stabilității clonelor de canabis - 04/04/2025
- Canabisul și Luna - 28/03/2025
