Read Time:7 Minute, 44 Second

Pe măsură ce interzicerea canabisului se apropie de sfârșit în multe țări, mulți oameni încă nu reușesc să privească planta dintr-o perspectivă bazată pe dovezi. Fără ca ei să știe, propaganda bombastică din secolul precedent transmite încă valuri care influențează modul în care văd canabisul. Descoperiți istoria Reefer Madness și influența ei de durată.

Canabisul este una dintre cele mai controversate plante de pe planetă. În timp ce efectele sale psihoactive îl deosebesc de multe alte specii, piese de propagandă vicioasă de acum aproape un secol i-au pătat reputația și abia acum planta începe să-și piardă imaginea pătată pe nedrept de om. Dintre acestea, filmul clasic de cult ”Reefer Madness” se remarcă drept unul dintre cele mai bizare și detașate de realitate.

 

Când a început isteria canabisului?

Interzicerea canabisului se atenuează în anumite părți ale lumii occidentale, țări precum Malta și Luxemburg legalizând cultivarea personală. Cu toate acestea, nu numai că astfel de progrese păreau ficțiune cu doar câțiva ani în urmă, dar multe țări din întreaga lume continuă să pedepsească cetățenii care cultivă, posedă și folosesc planta. Dar lucrurile nu au stat întotdeauna așa. În trecut, mai multe națiuni au îmbrățișat canabisul și chiar au impus cultivarea plantei.

Utilizarea istorică antică a canabisului se întinde pe mai multe culturi, inclusiv ca plantă psihoactivă în rândul hindușilor din India modernă, precum și al sciților nomazi. Mai recent, istoric vorbind, regele Henric al VIII-lea a decretat[1] creșterea culturii de cânepă la începutul secolului al XVI-lea ca produs industrial utilizat în construcțiile navale. Chiar mai aproape de epoca modernă, între 1840–1900, canabisul nu era doar legal în Statele Unite, ci era prescris[2] ca produs medicinal.

Deci, când a devenit totul atât de draconic? Mai multe cazuri de interzicere a canabisului au generat valuri de-a lungul istoriei omenirii. În epoca modernă, încă ne confruntăm cu repercusiunile isteriei anti-canabis care a avut loc în Statele Unite la începutul secolului al XX-lea. Așa-numita epocă „Reefer Madness” a fost martora unui val de propagandă bombastică împotriva canabisului, care a pregătit terenul pentru interzicerea strictă și a introdus opinii distorsionate și frică irațională în mintea multora.

Dar rețineți, deși această perioadă de condiționare socială are încă un impact tangibil și astăzi, ea nu a apărut ca un eveniment istoric unic. Cele mai timpurii restricții[3] impuse canabisului au avut loc în lumea islamică în timpul secolului al XIV-lea, când liderii religioși au interzis folosirea hașișului, considerând utilizarea acestuia ca fiind contrară vieții morale. Pe măsură ce utilizarea hașișului a devenit atât de răspândită – până la punctul în care utilizatorii chiar îl mâncau în moschei – sultanul Ayyubid a ordonat smulgerea și arderea plantelor de canabis în Siria.

Interzicerea canabisului a crescut și în Madagascar în 1817 în tot Regatul Merina, unde regele a aplicat pedeapsa cu moartea ca pedeapsă pentru utilizarea plantei. De asemenea, restricțiile privind canabisul au apărut și în Brazilia în 1830, Singapore și Natal (actuala Africa de Sud) în 1870. Aceste exemple sunt doar câteva cazuri de interzicere a canabisului de-a lungul istoriei – un fenomen complex încă în vigoare astăzi în multe a lumii.

Dintre toate aceste cazuri, isteria anti-canabis a Americii de la începutul secolului al XX-lea este cea mai puternică astăzi. Să aruncăm o privire mai profundă asupra a ceea ce sa întâmplat.

 

Amenințarea cu marijuana: iarba umilită

Termenul senzațional „Amenințare cu marijuana” a fost inventat de propagandiștii epocii pentru a deforma percepția asupra canabisului în rândul populației americane. Atât mass-media, cât și politicienii au alimentat focul campaniilor anti-canabis și au stârnit panica morală, pictând canabisul, utilizatorii săi și efectele sale într-o lumină nerealistă.

Motivațiile pentru asasinarea acestei plante sunt multiple. Motivele oficiale ale țintirii canabisului se învârteau în jurul preocupărilor legate de legăturile sale cu psihoza, erodarea valorilor morale culturale și asocierea sa cu criminalitatea. Cu toate acestea, uitați-vă puțin mai profund, iar conexiunile destul de suspecte încep să construiască o rețea încurcată care implică agende economice, politice și rasiale.

Dintre toți propagandiștii însărcinați să murdărească imaginea canabisului, Harry Anslinger este cel mai eficient și pernicios. Deși Anslinger a considerat canabisul ca fiind relativ benign înainte de a deveni primul comisar al Biroului Federal de Narcotice, opinia sa s-a transformat rapid și a devenit unul dintre arhitecții războiului american împotriva drogurilor. După ce a scris articole anti-canabis cu titluri precum „Assassin of Youth”, Anslinger a jucat un rol cheie în răspândirea dezinformării despre ”marijuana”, adesea nuanțată cu retorică rasiste față de migranții mexicani.

Unii ar putea considera opera lui Anslinger ca fiind nobilă, deoarece el a condus o mișcare de protejare a publicului american împotriva pericolelor unui drog dăunător. Privind dovezile, este clar că canabisul provoacă un anumit nivel de rău[4], inclusiv un risc crescut de probleme de sănătate mintală la unii oameni. Cu toate acestea, se pare că Anslinger și-a îndeplinit rolul cu sforile atașate, iar figuri puternice din diferite domenii le trăgeau.

Anslinger a avut o relație celebră cu William Randolph Hearst, un mogul mass-media și proprietar al mai multor companii producătoare de hârtie. Datorită investițiilor sale economice, Hearst a văzut cânepa ca o amenințare pentru această afacere cu hârtie. Interesant, Anslinger a scris mai multe articole pentru ziarele deținute de Hearst, inclusiv seria sa „Gore Files” care documenta acte oribile presupuse săvârșite de consumatorii de canabis.

Dar Hearst nu a fost singurul care a văzut cânepa ca pe o amenințare. DuPont, un gigant al fibrelor petrochimice și sintetice, a creat recent o fibră de nailon la acea vreme care ar concura direct cu cânepa în producția de textile și frânghii. Adăugând la aceasta, cifrele din industria alcoolului, farmaceutică și a bumbacului ar fi favorizat toate eliminarea concurenței lor botanice.

 

Cum a fost interzis canabisul în 1937?

În urma unei campanii necruțătoare de propagandă împotriva canabisului, ”Marihuana Tax Act” din 1937[5] a fost ultimul cui în sicriu pentru canabisul legal în Statele Unite. Creată pentru a limita cultivarea, distribuția și, prin urmare, deținerea de canabis, legislația a impus taxe prohibitive uriașe pentru comercianții cu cânepă, făcând practic imposibil să rămână în afaceri.

Ce a fost Reefer Madness?

Privind înapoi la propaganda epocii, Reefer Madness, filmul de la care își trage numele această perioadă a istoriei, se remarcă drept una dintre cele mai senzaționale piese. Produs în 1936 și finanțat de un grup bisericesc, această poveste de avertisment și clasic de cult se concentrează pe un grup de traficanți de droguri care ademenesc adolescenții în apartamentul lor să fumeze marijuana. Complotul se desfășoară treptat într-un mod care leagă consumul de canabis de o serie de acte atroce, inclusiv un accident de lovire și fugă, tentativă de agresiune sexuală și crimă indusă de ”halucinații”. Filmul continuă sugerând că folosirea marijuanei, chiar și o singură dată, poate duce la impulsuri criminale și dependență.

Proiectat inițial în centre comunitare pentru a avertiza spectatorii, filmul a primit rapid critici pentru exagerarea pericolelor canabisului. Cu toate acestea, filmul cu siguranță a pătat canabisul în mintea multora, prezentându-l ca pe un drog extrem de periculos. Până în prezent, mulți consumatori de canabis se bucură de scenele neintenționat de umor și bizare.

 

Influența durabilă a propagandei canabisului

O mare parte din interzicerea canabisului din lumea occidentală are legături cu războiul american împotriva drogurilor, o perioadă pentru care epoca Reefer Madness a ajutat să pună bazele. În epoca modernă, mulți oameni, inclusiv politicieni de rang înalt și profesioniști din domeniul medical, mențin o viziune distorsionată asupra canabisului. Din cauza lipsei de educație pe această temă, ei îl văd ca pe o substanță asemănătoare cu substanțele mult mai periculoase și care creează dependență. Percepția lor nu se bazează pe dovezile disponibile, dar este de fapt mai aproape de sentimentele anti-canabis de la începutul secolului al XX-lea în America.

În timp ce prohibiția își pierde stăpânirea în întreaga lume, din Germania până în Thailanda, multe națiuni rămân în urmă cu vremurile și ignoră dovezile (inclusiv România). În timp ce mințile moderne nu se chinuie să vadă cât de detașate de filmele de realitate precum Reefer Madness sunt, nu toată lumea, inclusiv factorii de decizie, știu suficient despre fabrică pentru a face această distincție (importantă).

 

Reefer Madness: Un clasic de cult care acum inspiră schimbare

Propaganda Reefer Madness a afectat cu siguranță reputația canabisului în ochii multora. Arhitecții din spatele mesajelor nu au vizat doar canabisul ca substanță psihoactivă, ci și cânepa non-psihoactivă, care se mândrește cu o mulțime de utilizări industriale. Cu toate acestea, reforma la nivel mondial a legilor privind marijuana arată că susținătorii și militanții pro-canabis ajută la returnarea dovezilor în procesul de elaborare a politicilor. Pe măsură ce știința ajută la consolidarea unei imagini mai clare a realității pericolelor și beneficiilor canabisului, lumea renunță la nebunia Reefer Madness.

 


Referințe:

  1. Recent palaeoenvironmental evidence for the processing of hemp (Cannabis sativa L.) in eastern England during the medieval period – White Rose Research Online https://eprints.whiterose.ac.uk
  2. About Cannabis Policy | APIS – Alcohol Policy Information System https://alcoholpolicy.niaaa.nih.gov
  3. Hashish in Islam 9th to 18th century https://europepmc.org
  4. Is Marijuana Bad for Health? https://www.scientificamerican.com
  5. Marijuana Was Once a Legal Cross-Border Import? https://www.cbp.gov

 


Distribuie și tu:

Leave a Comment