Pe teritoriul României cultura de cânepă se pierde în negura timpurilor. În această zonă cânepa a fost cultivată de peste 2000 de ani pentru fibre. Îmbrăcămintea purtată de strămoșii noștri, traci, daci, sarmați era din cânepă.
“Sciții sunt menționați de pildă în scrierile lui Herodot ca folosind semințele de cânepă. Ei le foloseau pentru producția de drog înainte de bătălii sau pentru ceremonialele religioase, dar pe teritoriul Daciei, și am făcut o documentare serioasă, pentru că mi-am făcut teza de doctorat în cânepă, nu se menționează niciodată, în nici un document, că cânepa ar fi fost folosită pentru drog. Din contră, este menționată ca o plantă folosită exclusiv pentru producerea de fibre”, spune pentru revista Agrointeligența fostul ministru al agriculturii, Valeriu Tabără, actualmente profesor la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului.
În perioada medievală era de neconceput să fie gospodărie, sau moșie fără o plantație de cânepă pe ea, pentru că de la cel mai mic lucrător al pământului, țăranul și până la boieri, aveau așa zise cânepiști. “Pe actualul teritoriu al României, pe hărți militare de pildă, găsești inclusiv denumiri de zone din vecinătatea unor localități din mediul rural: «La cânepiști», de pildă în special în în Bihor, Sălaj și în zona centrului Ardealului, pentru că aceste cânepiști erau locații care rămâneau foarte mulți ani pe același loc și astfel denumirea lor se statornicea. Asta fiindcă nu era o rotație a culturii, mai ales că terenurile pentru cânepiști erau mai rare. La cânepă se cere o anumită uniformitate a terenului, atât să fie plat, dar și din punct de vedere al fertilității. Se fertiliza într-un anumit fel. Era cultura numărul unu. În perioada medievală nu grâul era numărul unu, ci cânepa, pentru că toată familia trăia din cânepă. Cu asta se îmbrăca, din ea își făcea lenjeria de masă, de pat și tot ce era într-o casă din țesătură. După care a urmat evoluția în finețe, în tipul de profil, în tipul de tors, amestecul de pânzeturi în pânzeturi cu bumbacul și chiar cu mătasea. Un anumit tip de fir de cânepă folosit pentru anumite tipuri de pânzeturi”, explică pentru Agrointeligența Valeriu Tabără.
În acele vremuri îngrășământul de bază era gunoiul de oaie bine fermentat, lăsat ani de zile înainte de a fi împrăștiat pe sol. Această metodă de îngrășare a parcelelor cultivate cu cânepă a durat din perioada medievală până în 1950-1960, ne-a declarat specialistul: “Eu am prins la mine în Apuseni când părinții mei semănau cânepă, o fertilizau, pregăteau într-un mod cu totul și cu totul special”.
Sursa: agrointel.ro
Activist social în lupta pentru legalizarea canabisului medicinal în România.
- Sisteme de creștere aeroponice - 27/08/2024
- Înțelegerea canabisului ”alb” - 26/08/2024
- Remedierea problemelor din stadiul vegetativ - 21/08/2024
